Ce este omul?

         
      Omul este ceva. Ceva măreț, ceva plin de viață, ceva minunat, ceva de nedescris.
   

www.deviantart.com

        Ești coroana creațiunii lui Dumnezeu. Ești așa de perfect in ochii Lui, cu siguranță e mândru de tine, de ceea ce a reușit să facă. Dintr-un nimic te-a făcut, din nimic ți-a dat suflare de viață și... și trăiești omule! Ești viu, ești real, ești minunat! Uită-te în oglindă o clipă... privește! Clipești, respiri. Ridică-ți mâna! Cum poți face asta? Cum pot niște oase tari și o minte rece să facă asta? Cum poate mâna ta să facă o mișcare? Minunat esti Tu...Tatăl nostru, atotputernic!








   
               Și acum, bate pasul pe loc...bate, bate! Picioarele tale...se mișcă, pur și simplu se mișcă! Mă întorceam într-o zi de la școală, eram singură, am început să mă minunez că umblu! Cum pot să umblu? Cum pot picioarele mele să facă pași? Cum merg ele unul și apoi altul, de unde știu ele cum să facă, de unde știu ele cât de lung sau scurt e pasul meu?
     Nu ești o statuie omule! Nu, nu. Ai suflare de viață în tine iar pe lângă toate acestea gândeștete câte mai poți face. Poate ți se pare ceva normal ca mâinile tale să miște, să facă gesturi. Poate ți se pare normal ca picioarele tale să umble, dar glasul tău, dar ochii tăi, dar urechile tale omule? De unde vine glasul tău? Cum poți, pur și simplu să vorbești? Pur și simplu să spui și pe deasupra te și auzi! Auzi si glasul celui de lângă tine, auzi tot omule! Iți deschizi ochii și vezi! Dar ce vezi omule? Vezi măreția? Vezi dragostea? Vezi nădejdea, credința, bunătatea și credincioșia?
       Fi recunoscător omule, ești ceva! Ești viu, nu ești o figurină, nu. Ai în tine ceva, folosește, dezvoltă și creează, bucurăte, zâmbește, dăruiește!

Mai PUTERNIC, mai CURAJOS, mai ÎNŢELEPT

        Astăzi privirea mi-a fost răpită de o imagine cu nişte cuvinte alese, minunate, întăritoare!  

"Eşti mai puternic decât pari, mai curajos decât crezi, mai înţelept decât te consideri tu că eşti. "

     Mă gândeam: "wouuu" . Aşa să fie? Şi bineînţeles,  realitatea s-a înfăţişat înaintea mea şi îmi afirmă acest lucru. De câte ori oare ai reuşit să faci mai multe decât ai crezut că poţi face? De câte ori oare ţi-ai demonstrat singur curajul trecând peste anumite obstacole şi de câte ori oare ai dat dovadă de înţelepciune fără ca pe moment să realizezi bogăţia cuvintelor pe care le-ai rostit?
     Adevărul e că, deobicei, preferăm să rămânem in comoditatea noastră şi dacă s-ar putea, să hibernăm acolo, în adâncimea ei fară să luptăm, fără să ne străduim să devenim mai mult decât suntem. Cred că putem fi mai mult decât astăzi, mult mai mult, mult mai puternici, mult mai curajoşi, mult mai înţelepţi, calităţi care nu le obţinem cu uşurinţă doar luptând! Luptând pentru ceea ce cu adevărat ne dorim, astfel dând dovadă de puternicia noastră, agăţându-ne de scopul nostru si rămânând acolo, orice ar fi. Desigur se prea poate ca obstacolele să apară înaintea noastră dar, suntem curajoşi nu? Nu ne lăsăm nici acum, iar in cele din urmă cineva se poate opune ţie, aruncând săgeţi otrăvitoare asupra ta, cuvinte amărăcioase şi totuşi, am invăţat să fim înţelepţi!
      Pot fi mai puternică decât unele aparenţe, pot fi mult mai curajoasă decât îndoielile mele şi pot fi plină de înţelepciune, doar să vreau! TU?

Spre nicăieri sau spre orișiunde?

www.deviantart.com

    Trec atâta de repede zilele, orele, minutele, clipele, nici nu îmi dau seama unde zboară. Spre care infinit, care orizonturi? Se îndreaptă spre nicăieri sau spre orișiunde? Oricum, știu că nu mai au cale de întoarcere, ele vor rămâne acolo în negură și poate amintindu-ne de ele vom schița un surâs sau... poate nu se va întâmpla nimic.

   Mai nou, totul se transformă în nimic și nimic în totul. Cum? Foarte simplu. De ce? E vina noastră și numai a noastră. Nu știm să acordăm atenția și timpul cuvenit lucurilor mici de lână noi. Am alerga dacă am putea ca într-un maraton prin viața aceasta. Am fușeri lucrurile mai mereu, într-un timp așa de scurt. Dar oare de asta are nevoie de Dumnzeu? Are nevoie de fușereala noastră sau de ce e mai bun pentru El? Merita Dumnezeu 10 minute, sau tot timpul nostru? Defapt ce e timpul nostru? Doar o alergare, spre un nicăieri sau spre un orișiunde?

   Nu, nu e așa timpul nostru e a lui Dumnzeu, noi suntem ai Lui si beneficiem de harul Său, dar unde e recunoștința noastră? Cum sa îi arătăm mulțumire? Dedicându-I tot mai mult din noi, din timpul nostru, partășiile noastre. Sacrificând pentru lucrăriile Lui, luptând pentru cei care Îi iubește, neîndreptând clepsidra noastră spre nicăieri ci îndreptând-o spre eternitate, o veșnicie, un infinit alături de El.