VIU!

Acum, Te ştim pe Tine ca un răstignit, nu că nu ţi-am fi recunoscători pentru jertfă, pentru plata păcatului ce-ai plătit-o in locul nostru. Mulţumim. Doar că, acum, uităm că Tu eşti viu, uităm că ar trebui să Îţi cântăm cu îngerii simfonii noi, uităm să lăsăm bucuria să se reverse şi uităm să trăim aşa cum ai trăit Tu, atunci.


       Eşti viu şi stai la dreapta Tatălui!

Nu ca ceilalţi!

          De când suntem in 2012 mă tot gândesc cum toată lumea are numai urări de bine pentru fiecare din noi. Cred că toţi aţi fost îmbulziţi de roiuri de mesaje pentru care nu prea aveaţi vagă în voi. Aşa că promit să fiu scurtă.
    Eu nu vreau să vă îndemn sa fiţi mai buni, mai cuminţi, să vă vedeţi de treabă, să fiţi sănătoşi şi încă multe altele.
   Vreau ceva diferit de la voi şi n-aş zice asta dacă aş şti că nu s-ar putea mai mult. Vreau creativitate din plin, vreau noi talente, vreau performanţă, vreau să mă bucur de noi creşteri în jurul meu. Şi credemă dragul meu, asta e posibil, e foarte posibil şi la fel de posibil e să iţi doreşti şi tu asta împreună cu mine!

                                                 Let's grow togheter in 2012!

Απολαύστε !

Ştiţi, câteodată nu ştiu cum să mai expim pacea si fericirea ce-o port in mine. Sunt atât de mari, profunde si dese.
Totuşi, aleg să le mai expim prin fapte, să-l inund pe cel de lângă mine, să-l ridic şi să-l provoc.

www.deviantart.com

         
                                TU? Bucuria ta e îndeajuns de mare ca să poată fi oferită?

Ce este omul?

         
      Omul este ceva. Ceva măreț, ceva plin de viață, ceva minunat, ceva de nedescris.
   

www.deviantart.com

        Ești coroana creațiunii lui Dumnezeu. Ești așa de perfect in ochii Lui, cu siguranță e mândru de tine, de ceea ce a reușit să facă. Dintr-un nimic te-a făcut, din nimic ți-a dat suflare de viață și... și trăiești omule! Ești viu, ești real, ești minunat! Uită-te în oglindă o clipă... privește! Clipești, respiri. Ridică-ți mâna! Cum poți face asta? Cum pot niște oase tari și o minte rece să facă asta? Cum poate mâna ta să facă o mișcare? Minunat esti Tu...Tatăl nostru, atotputernic!








   
               Și acum, bate pasul pe loc...bate, bate! Picioarele tale...se mișcă, pur și simplu se mișcă! Mă întorceam într-o zi de la școală, eram singură, am început să mă minunez că umblu! Cum pot să umblu? Cum pot picioarele mele să facă pași? Cum merg ele unul și apoi altul, de unde știu ele cum să facă, de unde știu ele cât de lung sau scurt e pasul meu?
     Nu ești o statuie omule! Nu, nu. Ai suflare de viață în tine iar pe lângă toate acestea gândeștete câte mai poți face. Poate ți se pare ceva normal ca mâinile tale să miște, să facă gesturi. Poate ți se pare normal ca picioarele tale să umble, dar glasul tău, dar ochii tăi, dar urechile tale omule? De unde vine glasul tău? Cum poți, pur și simplu să vorbești? Pur și simplu să spui și pe deasupra te și auzi! Auzi si glasul celui de lângă tine, auzi tot omule! Iți deschizi ochii și vezi! Dar ce vezi omule? Vezi măreția? Vezi dragostea? Vezi nădejdea, credința, bunătatea și credincioșia?
       Fi recunoscător omule, ești ceva! Ești viu, nu ești o figurină, nu. Ai în tine ceva, folosește, dezvoltă și creează, bucurăte, zâmbește, dăruiește!

Mai PUTERNIC, mai CURAJOS, mai ÎNŢELEPT

        Astăzi privirea mi-a fost răpită de o imagine cu nişte cuvinte alese, minunate, întăritoare!  

"Eşti mai puternic decât pari, mai curajos decât crezi, mai înţelept decât te consideri tu că eşti. "

     Mă gândeam: "wouuu" . Aşa să fie? Şi bineînţeles,  realitatea s-a înfăţişat înaintea mea şi îmi afirmă acest lucru. De câte ori oare ai reuşit să faci mai multe decât ai crezut că poţi face? De câte ori oare ţi-ai demonstrat singur curajul trecând peste anumite obstacole şi de câte ori oare ai dat dovadă de înţelepciune fără ca pe moment să realizezi bogăţia cuvintelor pe care le-ai rostit?
     Adevărul e că, deobicei, preferăm să rămânem in comoditatea noastră şi dacă s-ar putea, să hibernăm acolo, în adâncimea ei fară să luptăm, fără să ne străduim să devenim mai mult decât suntem. Cred că putem fi mai mult decât astăzi, mult mai mult, mult mai puternici, mult mai curajoşi, mult mai înţelepţi, calităţi care nu le obţinem cu uşurinţă doar luptând! Luptând pentru ceea ce cu adevărat ne dorim, astfel dând dovadă de puternicia noastră, agăţându-ne de scopul nostru si rămânând acolo, orice ar fi. Desigur se prea poate ca obstacolele să apară înaintea noastră dar, suntem curajoşi nu? Nu ne lăsăm nici acum, iar in cele din urmă cineva se poate opune ţie, aruncând săgeţi otrăvitoare asupra ta, cuvinte amărăcioase şi totuşi, am invăţat să fim înţelepţi!
      Pot fi mai puternică decât unele aparenţe, pot fi mult mai curajoasă decât îndoielile mele şi pot fi plină de înţelepciune, doar să vreau! TU?

Spre nicăieri sau spre orișiunde?

www.deviantart.com

    Trec atâta de repede zilele, orele, minutele, clipele, nici nu îmi dau seama unde zboară. Spre care infinit, care orizonturi? Se îndreaptă spre nicăieri sau spre orișiunde? Oricum, știu că nu mai au cale de întoarcere, ele vor rămâne acolo în negură și poate amintindu-ne de ele vom schița un surâs sau... poate nu se va întâmpla nimic.

   Mai nou, totul se transformă în nimic și nimic în totul. Cum? Foarte simplu. De ce? E vina noastră și numai a noastră. Nu știm să acordăm atenția și timpul cuvenit lucurilor mici de lână noi. Am alerga dacă am putea ca într-un maraton prin viața aceasta. Am fușeri lucrurile mai mereu, într-un timp așa de scurt. Dar oare de asta are nevoie de Dumnzeu? Are nevoie de fușereala noastră sau de ce e mai bun pentru El? Merita Dumnezeu 10 minute, sau tot timpul nostru? Defapt ce e timpul nostru? Doar o alergare, spre un nicăieri sau spre un orișiunde?

   Nu, nu e așa timpul nostru e a lui Dumnzeu, noi suntem ai Lui si beneficiem de harul Său, dar unde e recunoștința noastră? Cum sa îi arătăm mulțumire? Dedicându-I tot mai mult din noi, din timpul nostru, partășiile noastre. Sacrificând pentru lucrăriile Lui, luptând pentru cei care Îi iubește, neîndreptând clepsidra noastră spre nicăieri ci îndreptând-o spre eternitate, o veșnicie, un infinit alături de El.

MULTUMESC!

   

    „ Mulțumesc pentru masă, mulțumesc pentru binecuvântăriile dăruite prin rodul pământului, mulțumesc pentru că m-ai iertat, mulțumesc pentru urare, mulțumesc pentru darul tău, mulțumesc pentru primirea ta, mulțumesc pentru soare, pentru lumină si întuneric, pentru căldură si frig. Mulțmesc pentru incurajare, pentru dragoste, pentru credinciosie, mulțumesc pentru purtare de grijă, pentru protecție, mulțumesc pentru răbdare, pentru viața, mulțumesc pentru locuintă. Mulțumesc pentru suflete de copii ce mă inconjoara, mulțumesc pentru prieteni adevărați, pentru familie si unitate. Mulțumesc pentru înviorare si zâmbete, pace si liniște, mulțumesc pentru învățătură și mustrare, mulțumesc pentru o nouă zi, pentru un nou început, pentru șansa de a trăi, a visa, a  îndeplini.”

    Mergi spre școală, servici sau pur si simplu o scurtă plimbare. Trec zeci poate chiar sute de oameni pe lângă același copilaș, singur, părăsit, cu stomacul înfometat, însetat și cu răni pe corp. Pentru el, ești tu la rând, se îndreaptă spre tine și iți cere un bănuț sau măcar ceva pentru ai ține de foame. Te uiții in ochii lui și vezi inocență, decizi să mergi cu el și să îi cumperi ceva micuțului pentru a mai depăsi o zi. Cu umilință si recunoștiintă te apucă de haină și iți spune “Mulțumesc”. Ești copleșit, te simți împlinit si bucuros, ai reușit să îl faci să zâmbească, ai reusit să îi mai dai o șansă pentru ziua de mâine. Ce poate fi pentru tine mai încurajator decât privirea lui mulțumitoare? Nimic.

     Acum, tu? El sa bucurat de bucata de pâine dăruită, poate singura masă din acea zi. Din nou spun, TU?  Tu te poți numi mulțumitor? Crești in fiecare zi mulțumind?

       Iubesc mulțumirea, iubesc sinceritatea cuvântului si inima pură din care acesta vine. Aleg să mulțumesc pentru ce mi se dăruiește, aleg să mulțumesc pentru viată, pentru acest dar minunat, pentru bucuria mântuirii.  Aleg ca inima mea sa fie mulțumitoare pentru fiecare particică ce o primesc prin prietenii, zâmbete si suflete câștigate pentru Hristos. Mulțumirea mea este dăruită celui care îmi oferă, lui Dumnezeu. El binecuvintează viața mea din plin si mă face sa ințeleg că nu sunt cu nimic mai presus decat oricare altul, la fel ma iubit pe mine, pe acel copilaș și pe tine iar tot ceea ce noi avem, aici pe pământul acesta trecător, avem doar prin harul, îndurarea Lui nemărginită și dragostea Sa divină care se revarsă in viețile noastre.

       Cred că bucuria si împlinirea adevărată vor fi în noi atunci când învățăm și alegem să fim mulțumitori adevărați, mai mult de atât, cred că Dumnzeu dorește aceasta de la noi și iubește să vadă în copii Lui, mulțumirea sinceră.

" Ferice de cel pe care-l alegi Tu şi pe care-l primeşti înaintea Ta, ca să locuiască în curţile Tale! Ne vom sătura de binecuvântarea Casei Tale, de sfinţenia Templului Tău. În bunătatea Ta, Tu ne asculţi prin minuni, Dumnezeul mântuirii noastre, Nădejdea tuturor marginilor îndepărtate ale pământului şi mării! El întăreşte munţii prin tăria Lui şi este încins cu putere. El potoleşte urletul mărilor, urletul valurilor lor, şi zarva popoarelor.Cei ce locuiesc la marginile lumii se înspăimântă de minunile Tale: Tu umpli de veselie Răsăritul şi Apusul îndepărtat. Tu cercetezi pământul şi-i dai belşug, îl umpli de bogăţii şi de râuri dumnezeieşti pline cu apă. Tu le dai grâu, pe care iată cum îl faci să rodească: îi uzi brazdele, îi sfărâmi bulgării, îl înmoi cu ploaia şi-i binecuvântezi răsadul. Încununezi anul cu bunătăţile Tale, şi paşii Tăi varsă belşugul. Câmpiile pustiului sunt adăpate, şi dealurile sunt încinse cu veselie. Păşunile se acoperă de oi, şi văile se îmbracă cu grâu: toate strigă de bucurie şi cântă."   (Psalmul 65: 4-13)